Suntem ocupați. Neavând la dispoziție decât 24 de ore încercă să le împărțim cât mai bine cu putință. Pentru unii e mai simplu, pentru alții mai complicat. Pentru cei mai mulți însă le este greu să scape de rutina birou-pat. În fiecare zi faci același lucru: te trezești dimineața, fuga la serviciu, ajungi seara acasă, deja plin cu stres,cu griji, cu gânduri. Aici te întâmpină alte probleme legate de traiul de zi cu zi, legate de intimitatea familiei, legate de copii. Abia aștepți să pui capul pe pernă și să adormi. Acolo în vis apuci și tu o clipă de odihnă. Asta până sună alarma ceasului.Zi de zi același lucru.Te întrebi dacă mai poți face și altceva pe lângă aceste activități zilnice, dacă mai poți face ceva și pentru tine. Câteodată mai găsim un pic de timp pentru un film, pentru o întâlnire cu prietenii.

Câteodată mai găsim un pic de timp și pentru a ajuta pe cel de lângă noi. Nu putem face acest lucru permanent cu toate că poate ne dorim acest lucru. Eu îmi doresc acest lucru, însă nu reușesc întotdeauna.Explicația este scrisă mai sus.

Totuși profit de fiecare ocazie, profit acum când sunt mulți care inițiază campanii de întrajutorare și găsesc o portiță să mă pot implica cumva,profit de acest blog, care îmi mai scoate în cale câte o ocazie de a face ceva. Pot să spun că sunt un voluntar de ocazie.

Am avut parte și de critici bineînțeles, au fost persoane care mi-au spus în față că fac un anumit lucru doar pentru ca să arăt ca fac și eu ceva, și că ,dacă aș fii serios,m-aș implica în fiecare zi nu așa din an în paște. Ei nu înțeleg un lucru:NU AM TIMP!!

Și mulți dintre acești nu înțeleg doar pentru faptul că ei nu fac nimic toată ziua și nu cunosc această noțiune de a nu avea timp. Sunt ocupați doar cu critica, bârfa și atât. Când vine vorba să facă ceva concret dau înapoi.

Îi tratez cu indiferență pe cei mai mulți dintre ei,dar mă îngrijorează faptul că devin tot mai mulți, tot mai uniți, tot mai arțăgoși.Ies în fața de fiecare dată când au ocazia, mușcă și apoi fug.

Și câteodată rămân cu întrebarea : Oare aș fi putut să fac mai mult? Dacă totuși a existat un sâmbure de adevăr în spusele lui X? E bine că sunt voluntar doar de ocazie?