Ne amăgim și alergăm ca nebunii prin lumea asta și obosim. Speranțe și vise le aruncăm la gunoi și le irosim. Oameni falși, cu chipuri false, cu zâmbete false lângă noi îi ademenim. Și ne amăgim. Prieteni, povești, întâlniri, clipe frumoase doar pentru a ne preface că trăim. Succese și realizări ne umplu de mândrie, […]
Aș vrea să știi că am tăcut, dar nu am uitat că ale mele vise le-ai luminat folosindu-te de culori precum artiștii. Aș vrea să știi că mirosul tău nu l-am pierdut, îl păstrez într-un seif de nedesfăcut așteptând sfârșitul magic al poveștii. Aș vrea să știi că încă aștept să apari miraculos din eter […]
Stare de plictis, Pășești prin viață fără scop, nedecis, este o senzație de nedescris, de parcă ai fi un medic acuzat de malpraxis, atunci când ți-ai ucis ultima speranță, ultimul vis sau poate este, așa cum am mai zis, doar o banală stare de plictis.
Ai vrea să fii un sloi de gheață, Să privești cu scârbă și cu greață și cea mai mică formă de viață și să strivești orice urmă de speranță, Dar nu poți…… Ai vrea să răspândești ură, să iubești omul ce înjură, să te comporți că o secătură, Nemernicia să îți fie semnătură, Dar nu […]
Te joci cu el, îl rotești și te gândești la jurămintele creștinești ce le-ai făcut din suflet, pentru că iubești. Și totuși simți cum îmbătrânești, și îți este frică să nu greșești, să pierzi totul, să risipești și ultimele vise omenești și dimineața când te trezești să îți dai seama cât de singur ești.