Tac.
Cuvintele se bat în capul meu. E o bătaie pe viață și pe moarte. Care pe care. Care să iasă primul. Se dau examene ,unele sunt de conștiință, alte sunt de tip grilă. Se fac comisii de analiză. Care cuvânt e mai potrivit să iasă primul pe gură. Dar care e mai potrivit să fie primul scris?
O luptă continuă. 3 zile și 3 nopți ca-n povești. Și sunt povești care ar trebui spuse, dar care sunt formate din cuvinte, și cu ce cuvânt ar trebui început?
A fost odată ca niciodată…… E adevărat. Niciodată nu s-a mai pomenit o asemenea luptă.
Simt că îmi crapă capul. E presiune, stres, neliniște.Oare când se va opri? Cum?
Așa că tac în continuare. Încep să simt dureri de dinți. Au început să ia cu asalt dantura. Scrâșnesc din dinți. Iau un ibuprofen. Mai trec câteva minute și durerile încep să se atenueze.
Am reușit. Am învins. Am tăcut!
O fi bine, o fi rău?
Mai bine tac.