Eu știu

Își umflă pectoralii, se îndreaptă de spate și  țanțoș declară în gura mare : „ Eu știu!”. Da, el este! Este tipul care se bagă în orice discuție, în orice conversație și își dă cu părerea despre orice. Are un pic de fler, un pic de informație și un pic de logoree.

Toate aste îl fac să pară un atotștiutor, un personaj carismatic care are răspunsul în buzunar. Și mereu strigă atunci când are ocazia : „ Eu știu!”. Până într-o zi , când cineva chiar are nevoie de o informație și de un lucru bine făcut.

Firesc se îndreaptă către cel care le știe pe toate și îi expune problema. Mai bine zis, îi dă cu bâta în cap! Așa s-a simțit cererea respectivului! Buimac, atotștiutorul , stă un pic , trage aer în piept și încercă să-și revină.

Brusc își dă seama că acel „ Eu știu!” cu care se etala în public s-a transformat în NU ȘTIU! Cum s-a întâmplat? Simplu!

El știa doar vorbe, teorii, idei prinse de pe ici de pe colo, frânturi de adevăruri. Toate acestea l-au făcut sa creadă că știe. Dar atunci când a venit momentul să și pună în practică ce susține că știe a intervenit blocajul total. Totul s-a dus de râpă, reputație, nume, relații, tot. A devenit un zero absolut în câteva clipe.

Evident mai există o cale de scăpare, și anume fofilarea. Se poate fofila, se poate scuza că n-are timp, că n-are nu știu ce unealtă, scuze peste scuze. Poate scăpa din această situație jenantă. Dar pentru cât timp?

Până în momentul în care problema de mai sus revine și atunci nu mai are cale de întoarcere: Ori face ce spune,ori recunoaște că acel „Eu știu” a fost doar de fațadă și tace din gură.

14 - 1

P.S. Culoarea pielii  personajului din gif nu are nicio legătură cu subiectul.

Sursa miniatură

Orice opinie este binevenită

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.