Stingereaaaaaa! Gata! Vreau să dorm! Așa că, lumina stinsă, televizor stins, telefonul pus să sune dis de dimineață. La somn! Vreau să dorm, să mă bucur de somn, după ziua de astăzi, acesta este cea mai buna recompensă.
Liniștea mă cuprinde, închid ochii și mă las purtat către lumea viselor. Relaxare totală! Un vis începe să prindă contur. Câmp cu flori, adiere plăcută de vânt, mirosuri îmbietoare. O pisică alb-gri, se plimbă tacticos. Se uită fix la mine și începe să miorlăie. Mai întâi încet, apoi din ce în ce mai tare.
Deschid un ochi, miorlăitul continuă, deschid al doilea ochi, operă totală. Nu visez! Cu ochii ațintiți în tavan înjur în gând mâța lu’ Ioneasca de la parter. Iar a intrat în călduri, tu’ i romerganul măsii! O bușitură , un sunet de cioburi și miorlăitul se termina brusc. L-a nimerit!
Așa că inspir profund, liniștea mă cuprinde din nou, închid ochii și mă las purtat către lumea viselor. Relaxare totală! Câmpul cu flori apare din nou, de data asta fără mâță, ciripitul de păsări ce răsună în surdină îmi conferă siguranța unui somn odihnitor. De o ramură de copac, din pâlcul de la marginea câmpului, stă atârnat un leagăn din lemn. Se mișcă în bătaia vântului cu un scârțâit abia sesizabil. Ba nu! Chiar scârțâie tare!
Deschid un ochi, scârțâitul este prezent, deschid al doilea ochi, scârțâitul este acum prezent și cu onomatopee. Nu visez! Proaspeții căsătoriți de la etajul doi își consumă iubirea! Ah, dragii de ei! Oare nu știu cum este sa muncești 12 ore, 6 zile din 7? Nu au de unde, că sunt tineri! Și se c-am grăbesc, spre satisfacția mea, pentru că după vreo 15 minute, liniște și pace! Eheee, în tinerețea mea….!
Dar hai să îmi văd de treabă și să încerc să prind măcar câteva ore de somn. Liniște, calm, somn profund! Rai nu altceva! Îngerași cu aripi mari plutesc pe norișori alb pufoși! Note dezmierdătoare le ies din degețelele ce alergă măiastre pe corzile aurii ale harpelor. Și cântă și ridică osanale! ………….Din ce în ce mai tare!
Deschid un ochi, osanalele răsună în toată camera, deschid al doilea ochi, osanalele provin din preaiubitul meu smartphone! Ce l-aș da de toți pereții, dar a costat o gălăgie de bani! Alarma nu tace și pace! Mă ridic în fund și opresc hărmălaia. Urechile îmi bubuie, ochii mă ustură! Îi pipăi temător, simt ca îmi ies din orbite!
Mă târăsc spre baie, alung stropul de somn ce mi-a mai rămas pe față cu un jet de apă rece și mă uit în oglindă: Halal început de zi!
—————————————————————————————————————–
Fragment dintr-un capitol al cărții ce nu va fi niciodată tipărită : Viața la bloc – povestiri științifico-fantastice cotidiene !
Sursa foto