Oops! Titlu în engleză! Poate știți că nu prea îmi place să amestec mere cu pere, chiar și în limbajul de zi cu zi, însă astăzi am să fac o excepție și am să amestec limba română cu câteva cuvinte în engleză. De ce? Pentru ca m-am săturat de ipocriziile de genul „Happy in….”. Toată lumea o arde ” happy” chiar dacă le chiorăie burta de foame, chiar dacă orașul lor stă să cadă. Este bine sa fii optimist, dar să te schimonosești doar pentru că este „trendy” este un pic prea mult pentru mine. Și pentru că veni vorba de mine, eu sunt sad in my town.
Sunt sad in my town pentru că orașul meu devine din ce în ce mai gri, mai anost, mai sumbru. Oamenii sunt mai abătuți, mai duși pe gânduri, mai supărați. Probleme de zi cu zi apasă din ce în ce mai greu. Un strop de culoare mai aduc râsetele colorate ale copiilor. Sunt bucuroși, frumoși și nevinovați.
Sunt sad in my town pentru că vad tot mai multe afaceri ce se închid, spații goale, părăsite, cu afișe în geam prin care imploră să fie băgate de cineva în seamă. Și atunci când sunt băgate în seamă devin spații de mâna a doua. Pentru oameni de mâna a doua ce visează la o zi mai bună, dar momentan se mulțumesc și se complac în situația actuală. Așteaptă să vină cineva să le facă un vânt, neștiind că poate fi și un vânt către groapa din față, poate fi și un vânt către șansa acea nesperată.
Sunt sad in my town pentru că nu am ocazia să am un strop din minunată lume a filmului. Unicul cinematograf a devenit discotecă și acum stă mai mult închis. Cel mai apropiat loc este în orașul vecin la 30 de km. Timpul însă îmi face în ciudă și nu este mereu de acord cu planurile mele. De teatru ce să mai zic. Când apare câte o piesă, piesuță sau o scenetă în ora este prilej de bucurie si prilej de dat telefoane pe la cunoscuți.Setea de cultură este mare și biletele se dau pe sub mâna de cele mai multe ori.
Sunt sad in my town și nu am să fac un videoclip din asta, nu am să mă maimuțăresc, nu am să îi fac reclamă gratis unui artist care nu are nimic în comun cu mine și cu orașul meu.
Rămân trist, însă un păstrez un strop de speranță pentru orașul meu, poate , poate într-o zi voi fi ……Happy!
Sursa foto
3 comentarii la „Sad in…”
Da, e gri acum, dar de mai colorează odată cu venirea căldurii 🙂
De cinematograf e păcat, dar sunt curios câți s-ar fi dus la film dacă mai exista. Acum majoritatea vor 3D…
Am făcut un mic studiu printre cunoscuți. Toți regretă lipsa cinematografului, iar în cea ce privește 3D-ul nu e mare problemă.Nimeni nu strâmbă din nas când vede un film piratat pe monitor sau pe televizorul de acasă. Majoritatea ar prefera să vadă acum un film, nu peste o lună și atunci un „cam” mizerabil. Nu mai spun de atmosferă. Nu poți recrea așa ceva acasă.
deci nu sunt singurul care nu suporta happy in ploiesti.:D