Gânduri la ceas de seară: Aș vrea să știi.

Publicat Nea CornelLasă un comentariuPublicat în Rânduri și alte gânduri

Aș vrea să știi

că am tăcut, dar nu am uitat

că ale mele vise le-ai luminat

folosindu-te de culori precum artiștii.

Aș vrea să știi

că mirosul tău nu l-am pierdut,

îl păstrez într-un seif de nedesfăcut

așteptând sfârșitul magic al poveștii.

Aș vrea să știi

că încă aștept să apari miraculos din eter

să îmi dai din nou putere să sper

și să cânte despre noi toți chitariștii.

Aș vrea să știi

că singurătatea mă apasă

și chiar dacă nu se vede, chiar îmi pasă

și lupt și mă zbat precum idealiștii.

Aș vrea să știi……

Gânduri la ceas de seară – Scop

Publicat Nea CornelLasă un comentariuPublicat în Rânduri și alte gânduri

Rătăcit printre sinapsele minții

adânci precum niște canioane

uscate și modelate de vânturi

tu îți cauți un scop.

Izbit de pereții camerei

precum o frunză purtată de furtună,

ridicat în tavan și trântit la podea

tu îți cauți un scop.

Cu privirea goală și stinsă

trecând prin cel de lângă tine

ca și când nu ar fi din carne

tu îți cauți un scop.

Cheltuind și ultima secundă

din timpul ce trece precum un vifor

peste dealuri și câmpii

tu îți cauți un scop.

Ignorând iubirea

și puținii oameni care mai țin la tine

încerci să îți găsești un echilibru,

un scop.

Și plouă.

Publicat Nea CornelLasă un comentariuPublicat în Rânduri și alte gânduri

Și plouă,

Cerul hrănește iarba, hrănește pământul,

Lacrimile ce curg însă usucă sufletul,

Drenează venele de sânge,

Și natura plânge, plânge.


Și plouă,

Norii negrii rup lumea asta în două,

Sus gri, jos viață plină cu rouă,

Noi închiși în case între patru pereți,

Afară miros de pământ reavăn și bureți.


Și plouă,

Și ne inundă cu flori și vânt,

Noi stăm în genunchi și ne rugăm la sfânt,

Natura ne îmbrățișează ca o mamă dragă

Și sperăm să ne ierte și să ne înțeleagă.


Și plouă.

Gânduri la ceas de seară- Ai tăcut.

Publicat Nea CornelLasă un comentariuPublicat în Rânduri și alte gânduri

Dacă ai tăcut

nu înseamnă că ai dispărut,

nici că ai găsit un nou început

sau că rănile nu te-au mai durut.

Dacă ai tăcut

nu înseamnă că nu ai mai plâns neștiut

sau să zâmbești nu ai mai vrut

și nici atât a fost, mai mult nu s-a putut.

Dacă ai tăcut

și umbli prin lume nevăzut

și nu mai încerci să te faci plăcut

nu înseamnă că ești un prefăcut.

Tu doar ai tăcut.