„Chelnărița se apropie cu lene de masa noastră.

-Ce doriți? spune cu o voce plictisită și cu un deget înfipt adânc în nas.

– Trei beri te rog!

-De care?

-Păi aveți B…?

-Da. Vrei și pahare?

-Desigur!

-Câte?

-Păi 3?

După 15 minute apare cu berea în mână,le trântește pe masă își întinde brațele peste capul meu pentru a putea să toarne în pahare.De parcă mă interesa dacă s-a ras la subraț sau dacă și-a dat cu un deodorant!

Evident că la urmă când a venit cu nota nu a văzut nici un leu bonus!”

Unde mai sunt ospătarii de altă dată, eleganți, politicoși, cunoscători ale  meseriei de a servi un client?

Acum, chiloțare pe stradă, chiloțare pe terase, chiloțare servind la terase sau în alta parte…

Of, ospătare, ospătare!