Așa face glume nepotu’ meu pe seama vârstei mele. Ce să-mi mai ceri la 80 de ani ? De când am avut probleme cu auzul și m-au internat și mi-au implantat noul dispozitiv auditiv, îmi trimite câte o melodie prin sistemul wireless cu care e dotată drăcovenia asta! Ehe, pe timpul meu băgai casca în ureche și sperai să  te țină bateria până la sfârsitul filmului, iar dacă nu aveai norocul ăsta te duceai rapid la culcare. Acuma are procesor integrat, se conectează direct cu nervii auditivi și folosește bio-energie celulară. La televizor se conectează wireless, și sunetul zici că îți vine direct în cap. Dar eu spun televizor doar că așa m-am obișnuit, căci foița de nano-polimeri lipită de perete nu poate fi numită Tv-eu. Greu, domnule, greu cu tehnologia asta, nu mă pot obișnui nici chip! E drept că și problemele de sănătate nu mi-au dat pace în ultimii 10 ani, așa îmi trebuie dacă nu m-am îngrijit la timp.

Cine pierdea nopțile cu ochii în monitorul LCD, navigând pe net, scris pe blog sau jucând pac-pac on-line? Moșul! Cine pierdea orele pe la prieteni montând și demontând, plăci de bază, SSD-uri și alte alea? Moșul ! Și cum bani nu ceream, că de  aia îmi erau prieteni, încheiam afacerea cu un litru de ” lichid” , cu o partidă de poker, bârfă multă și muzică în ‘” surdină „.

Acuma e mai simplu pentru tinerii din ziua de azi. Mă uit la nepotu’ ăsta al meu.N-are nici un stres. Se trezește dimineața pe la 8, intră la ” duș”, de fapt o cabină cu ultrasunete care te curăță de ieși mai alb ( sau negru, că nu-s rasist ) decât ai intrat, între timp mașina automată de gătit pregătește micul dejun programat de fiică-mea înainte de a pleca la serviciu, se duce în camera lui și începe lecțiile. Peretele ală despre care v-am spus se conectează la serverul de la școală, iar orele se desfășoară în sistem conferință live ( parcă bătrânul google avea ceva care se asemăna,se numea Hangouts sau cam așa ceva ), în pauze se delectează cu videoclipuri partajate instant între ei, iar caietele de hârtie au fost înlocuite cu un Livescribe atât de avansat încât știe chiar să corecteze greșelile de ortografie sau cele gramaticale, elevul fiind avertizat prin vibrații dacă a greșit. După ore se relaxează cu un film transmis direct din sala de cinema sau își administrează forumul pentru pasionații de film ( ăștia n-au dispărut!) scriind recenzii folosindu-se de tastatura bazată pe preso-punctură, tot un fel de foiță d’aia dar mai mică un pic și mai groasă cu vreo 2 mm.

Ce mai pot să zic decăt:  Of moșule, ce tânăr ai fost!

Sursa foto

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2012