Planuri mari, idei, grafice, schițe. O să iasă un lucru tare de tot, îmi spun. Revizuiesc tot planul, adaug ultimele retușuri, gata este perfect! Rămâne doar să mă apuc concret de treabă. Păi, gata, de mâine am să…..

Trece ziua de azi, vine ziua cea mare de mâine. Să trec la treabă! Stai un pic că am uitat să adaug fraza aceea la final, apoi cred că ar fi bine să retușez un pic ideea aceea să nu supăr cumva pe cineva. Dar, of, am uitat că am citit undeva că nu e prea bine să scriu în felul acesta! Hai că mai mă uit un pic peste detalii. Gata! De mâine am să….

Ziua Z! La naiba! Iar am stat peste program, iar am avut de făcut cumpărături, e deja 10 noaptea. Obosit! Un duș și la odihnă. Dar de mâine am să…

Motivație! Motivație! Trebuie! E obligatoriu! Hai că poți! Toate astea mi le repet în gând precum o incantație mistică. Simt energia cum îmi curge prin vene, degetele alunecă pe tastatură, și ……. O varză! Un amestec de litere, semne de punctuație și cifre fără sens. Stai un pic! De ce? Ce s-a întâmplat cu acel plan? Regulile acelea pe care le-am conceput? Erau toate acolo, în cele mai mici detalii! Era totul perfect! Nu pot să cred că am greșit! Deci, revizie!

Planul e scris, detaliile tehnice sunt scrise, cerințele îndeplinite, publicul țintă foarte bine identificat, subiectul clar și concis. E în regulă, de mâine am să….

Dar de ce nu de azi? Păi azi e duminică, mă relaxez un pic, dar de mâine am să… Mai ales că este și Luni și întotdeauna lunea poate fi un nou punct de plecare. Deci, sigur de mâine am să….