Am o problemă, am pierdut inspirația! Acum când era mai importantă, a dispărut! Nu m-am mai confruntat cu o asemenea lipsă de inspirație de mult timp. Și mai este și ceasul ăsta afurisit care îmi tot amintește că se apropie termenul limită!

Proiectul acesta a apărut din senin, am zis că am avut noroc și uitându-mă fugitiv peste el, mi-am zis că e facil. Am făcut greșeala aceasta imensă și l-am dat un pic deoparte, în loc să mă ocup atunci de el. Îl fac una-două, mi-am spus atunci. Și acum sufăr! Îmi storc creierii, îmi răsfoiesc notițele, caut pe net. Nimic nu îmi poate aprinde acea scânteie absolut necesară. Fac ce fac și mintea, pac, îmi zboară în altă parte!

Spuneți și voi acum, ce treabă are o prezentare de produs cu un weekend la Straja ? Că în ultima vreme numai la asta mă gândesc! Dar degeaba mă gândesc. Logic vorbind acum, dacă nu îmi iese prezentarea cum trebuie, atunci cred că îmi pot lua gândul de la vacanță. Așa că încerc din nou să mă concentrez. Citesc din nou rapoarte, prezentări mai vechi, caracteristici. Cana de cafea se umple din nou. Și……..nimic! Of!

Mă uit din nou la ceas, mă uit din nou la hârtiile de pe birou. Inspirație, pauză! Dar dacă fac lucrurile pe invers, îmi zic atunci, poate merge! Așa că am decis să rezolv problema cu vacanța! Pun mâna pe tastatură, caut pensiune Straja, pun mâna pe telefon, rezerv camera la Vila Alpin și gata! Acum vreau nu vreau, cu inspirație sau fără, trebuie să termin acest proiect încăpățânat! Dar………..

Sună telefonul! De ce nu l-am închis ? Răspund, la celălalt capăt un prieten bun. Și începe fără prea multe introduceri și ocolișuri:

” -Salut! Ce faci, lucrezi? Hai mă, mai lasă munca și hai cu noi la munte! Uite am găsit o ofertă super la cazare în Straja și nu trebuie să ratăm ocazia asta! -Păi.., să vezi că… – Nici un păi , nu vreau refuz! Acolo au nu mai puțin de 7 pârtii de schi, telescaun! – Stai mă așa, intervin, tu nu știi că eu nu știu să schiez? – N-are importanță,  înveți! Așa că te duci și îți faci bagajele și vineri decolăm!”

Telefonul se închide brusc, eu rămân cu el în mână și mă uit în jur în căutare de ajutor. Îmi adun hârtiile împrăștiate,îmi adun creioanele și pixurile, și ……. Asta e!

Da! Mi-a venit ideea lipsă, a apărut din neant și acum îmi bubuie în cap. Mă apuc frenetic de lucru, zâmbesc cu subânțeles cu gândul la weekend, și scriu și scriu…… Gata! Cu fix 30 de minute și 28 de secunde înainte  de termenul limită apăs butonul ” Trimite” ! Mândru de mine , strâng rapid lucrurile îmi fac geanta și „sparg ” ușa biroului !

Distracție, atenție că vin!

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Sursa foto