Aproape orice sistem de operare, cu puține excepții, interacționează cu utilizatorul printr-o interfață grafică.  Utilizatorii de Windows sunt obișnuiți doar cu o singură interfață, pe când cei care folosesc Linux sau Unix sunt obișnuiți să aleagă din mai multe tipuri de interfețe grafice.

Dar ce sunt aceste interfețe grafice? Simplu! O interfață grafică este o structură de comandă ce permite utilizatorului să interacționeze cu sistemul în manieră vizuală. Ea are este denumită în mod uzual GUI (Graphical User Interface) și conține pictograme, ferestre și alte elemente grafice.

Alternativa la GUI este CLI (Command-Line Interface) și CUI (Console User intereface), interfețe ce permite comunicarea cu sistemul prin intermediul textului. Dar să trecem la structura GUI.

Majoritatea interfețelor grafice au la bază un sistem de ferestre (denumit uneori și server de afișare) ce este alcătuit dintr-un sistem de tip WIMP (windows – ferestre, icon – pictograme, menu – meniu, pointer – cursor). Vorbind aici despre Linux, sistemul de ferestre cel mai folosit este Xorg care utilizează protocolul X11 (X Window System version 11).

Sistemul de ferestre nu controlează aspectul unei interfețe grafice, ci doar asigură un cadru pe baza căruia se construiește o interfață. O parte componentă a interfeței grafice ce controlează modul de afișare al ferestrelor este administratorul de ferestre (windows manager).

Acesta gestionează dimensiunea și poziționarea ferestrelor, gestionează și desenează butoanele de închidere, minimizare și maximizare, meniurile ferestrei. Cu alte cuvinte administratorul de ferestre controlează cadrele ce împrejmuiesc o aplicație și poziția acestora. Butoanele mai sus amintite, închidere, minimizare, maximizare etc, se mai numesc și decorații de ferestre (windows decoration). Exemple de administratori de ferestre: Metacity, KWin, IceWM etc.

Pentru designul unei interfețe grafice se folosește un set de instrumente de control care este alcătuit din programe și librării ce funcționează împreună cu administratorul de ferestre. Acest set de instrumente definește cum trebuie să arate o fereastră. Apoi administratorul de ferestre desenează și gestionează ferestrele. Exemple de seturi de instrumente: GTK, Qt,,SDL, Motif etc.

Administratorul de afișare(display manager) este ” ecranul de autentificare” care este un program ce gestionează modul de afișare al ecranului de autentificare. Exemple: LightDM, KDM, GDM etc.

Biroul de lucru (desktop) este o fereastră “invizibilă” ce permite utilizatorului să își stabilească un fundal, să își așeze pictogramele, etc. Acesta poate conține și alte elemente grafice cum ar fi lansatorul de aplicații, bara de activități etc.

Mediul de lucru (desktop environment) este o colecție de programe ce determină aspectul standard la interfeței grafice. De exemplu, KDE Plasma Desktop folosește sistemul de ferestre X11, administratorul de ferestre Kwin, set de instrumente de control bazat pe Qt, administratorul de afișare KDM și o suită de programe KDE ( Kate,Konsole,etc..)

Rezumat: Sistemul de ferestre X11 controlează modul de introducere al comenzilor (tastatura și mausul), administratorul de ferestre pune aplicațiile în porțiuni desenate al ecranului denumite ferestre și permite un mijloc de schimbare a dimensiunii acestora, setul de instrumente de control furnizează aspectul pe care un administrator de ferestre trebuie să îl deseneze. Acest set de instrumente spune administratorului de ferestre, de exemplu, unde trebuie plasate butoanele de închidere, minimizare, maximizare, etc. și cum trebuie sa arate ele. Administratorul de afișare permite utilizatorului autentificarea și alegerea mediului de lucru (dacă are mai multe medii de lucru instalate). Lansatorul de aplicații, bara de activități etc.  permite lansarea de aplicații, accesul la fișiere etc.

Toate aceste programe lucrează împreună pentru crearea aplicațiilor ce le vedem noi pe ecran și determină modul de interacțiune între utilizator, interfață grafică și sistem.

Sursa miniatură.