Inspir adânc, trag aer în plămân,

Cu ochii pe tavan rămân,

Gânduri încep să prindă contur

Și uit de tot ce e împrejur.

Mic, tot mai mic mă fac

Înconjurat de cuvinte zac

Și nu pot sa zic și atunci tac.

O iau de la capăt, formez fraze

Le trimit ca pe niște raze

Către exterior,dar se întorc înapoi

Căci se lovesc de oameni goi,

Niște oglinzi refractare

Cuprinse de nepăsare.

Și inspir,expir

Mai am puțin și intru în delir,

Amețesc, mă clatin.

Mă sprijin de perete și mă înclin

Și dau tot din mine,cuvinte emotive

Sub formă de fraze vomitive.

Inspir adânc, trag aer în plămân

Mă uit în jur, tot singur rămân.