Ieri, fiind duminică, am lenevit toată ziua. Am lenevit și am citit. O mare realizare pentru mine, având în vedere programul super încărcat din ultimul timp.
Am dat gata 2 cărți, primele două volume din ” Jocurile Foamei”. Da,știu că mi-a fost ” foame” de citit, am” mâncat” cele două volume !
Dar, îmi lipsește mirosul hârtiei, îmi lipsește foșnetul ei, îmi lipsește textura ei. Din păcate cele doua volume de mai sus le-am citit în format electronic, pe o tabletă. E bine și așa pot să spun, dar lipsește ceva.
E mai ușor pe tabletă , cărțile nu se mai prăfuiesc, nu se mai pătează, nu se mai îndoaie colțul, ușor de transportat, ușor de aranjat, dar……..
Of, mirosul hârtiei …. Cerneala frumos aranjată, cu literele mici, rotunde, puțin ieșite în relief, se așterne pe paginile alb-gălbui, dezvelind cu fiecare rând, cu fiecare pagină o lume miraculoasă, o lume plină de povești adevărate sau imaginare, eroi, răufăcători, doamne, domnițe, bogați, săraci, personaje fascinante. Toate reunite pe aceleași pagini de hârtie, toate având în comun mirosul…
Unic, diafan, abia perceptibil, dar totuși prezent, mirosul conferă o materializare a lumii cărții, este un martor tăcut al existenței poveștii în sine, este acolo…..
Îmi lipsește mirosul hârtiei……..
Sursa foto
10 comentarii la „Îmi lipsește mirosul hârtiei”
Cine n-a prea citit nu te înţelege…
Ai dreptate,dar pe un ziar tot cred că au pus mâna și poate că au simțit un pic diferența față de ecranul electronic.
Citesc carti de cate ori am ocazia ! Pe hartie ! 🙂
Bravo! Dar elimini orice e-book din ecuație?
Nu neaparat, dar prefer totusi o carte adevarata !
Probabil daca as elimina biblioteca si cartile ce le adaposteste as avea mai mult loc, dar bine nu m-as simti ! 🙂
eu nu prea mai citesc carti, bloguri…si cam atat.
Și îți este suficientă informația culeasă de pe bloguri?
Nu crezi că într-o carte un autor își poate arăta adevăratul talent și poate să își dezvolte ideile și gândurile mai bine decât în 300-500 caractere( media unui post pe blog)?
Ah, daca ai sti ce m-ai atins la punctul meu sensibil ! Zau, chiar vineri am stat asa la serviciu langa shredder si mangaiam asa fiecare foicica de hartie pe care o bagam la shredder, ca zau, nu am mai apucat de mult sa lucrez cu hartii, dar in serviciul asta mai recent vad ca inca mai exista hartii cateodata, si zau, cand am ocazia sa pun mana pe una, stau asa si o admir, si o tot invart asa de pe o parte pe alta, de ex nici nu e treaba mea sa duc hartiile la shredder, insa eu indeplinesc aceasta functie cu drag si de placere, si chiar m-am bucurat cand am vazut ca vineri d-na asistent secretarial avea zi libera, ca am putut sa ma duc eu la shredder cu hartiile ! Uneori chiar ma cert cu ea, pe cine sa se duca la shredder cu aceste hartii, ea mi le smulge din mana si zice ca e jobul ei, eu trag de ele, sa le duc eu ! Mi-am facut si un mic tenculet de dosare adevarate de carton (ca nu credeam ca mai exista) pe care l-am pus pe birou, si ma uit la ele asa nostalgic din cand in cand.
(Eu sunt functionar de meserie asa chiar si prin chemare de cand eram mic, am avut un fetish special pt hartie si rechizite, dar de cand cu computerele, zau, rar mai apuca cineva sa atinga vreo hartie vreodata…de inhalat cerneala nu mai zic…ma rog, totusi e bine ca a scazut incidenta otravirii cronice cu plumb si alte metale grele la tipografi si oamenii muncii care lucreaza in tiparire)
Sincer, aș dori să fiu pe post de schredder, să pot “toca” pagini, fițuici, notițe, să pot acumula toate informațiile scrise, să mă “intoxic” cu plumbul literelor și al cifrelor, dar….