După o pauză de aproape o lună am reluat legătura cu ” tehnologia” și ” civilizația”. Le pun între ghilimele pentru că și ele mă pun pe gânduri. Tot încerc să îmi reiau vechile obiceiuri, vechile ritualuri zilnice. Ceva nu merge.Ceva nu mai este așa cum știam și cum mă obișnuisem.Ceva sa schimbat. Percepția mea asupra acestor două cuvinte s-a schimbat.Eu cred ca m-am schimbat.

Zilnic cică comunicăm. Folosim tehnologia și preamărim civilizația.Oare comunicăm sau numai ne prefacem? Toată ziua suntem pe net, pe televizoare, pe radiouri. Preluăm informații și le transmitem mai departe. Bârfim. Ăla a făcut, ăla a dres. Suntem o generație de plagiatori, facem la tot copy-paste și dăm mai departe. Nu dăm însa nimic din noi, nimic personal. Numai avem idei proprii, păreri proprii, sentimente proprii. Ne este frică să mai trăim, sa mai simțim. E mai bine sa preluăm și să dăm mai departe.

Am descoperit însă că mai există și un alt mod de a comunica.Am descoperit comunicarea prin vorbe, sentimente, gesturi, mirosuri, toate reale, toate originale, nepreluate, neprelucrate.Pure. Unde? La sat. Printre oamenii bătrâni simpli, modești, curați sufletește. Am primit niște lecții și niște mostre de inteligența pe care nu am să le uit prea ușor.Sper că niciodată. Sfaturi despre modul de comportament, mod de îmbrăcare, mod de adresare,etc… Știu că o să îmi spuneți că sunt învechite, fără legătura cu realitate de astăzi. La fel am spus și eu inițial. Dar când am pus întrebarea: – De unde știți atâtea lucruri? Răspuns simplu: -Din viață!. Noi nu am avut parte de carte multă, dar am avut parte de nunți, botezuri, înmormântări, umilințe, bucurii, lucruri triste, jigniri, aprecieri, muncă, sudoare, animale. Din fiecare lucru am învățat câte un pic.Și acum dăm mai departe din tot sufletul.

Adevărat spus.Din tot sufletul! Ei au sufletul deschis. Cu bune și cu rele. Nu sunt falși. Când vorbesc o fac cu tot corpul, cu gesturi, cu mirosuri, cu sentimente.Își susțin propria părere, propriile idei. Sunt personale, și le asumă și sunt mândri de acest lucruri. Te ascultă dacă ai ceva de spus, repet dacă chiar ai ceva de spus.Dacă începi să bați câmpii cu teorii și alte metafore îți întorc spatele și te lasă în treaba ta de mare filozof.Nu te contrazic, n-au motiv, dar nu mai ai ce discuta cu ei. Asta îmi place la acești oameni. Sunt ei, sunt vii. Dacă au ceva de spus spun și gata!

Un sfat pe care l-am reținut: -Ieșiți din casă! Trăiți-vă viața! Vorbiți unul cu celălalt fața în fața, experimentați, greșiți, învățați, exprimați-vă sincer sentimentele, ideile, părerile. Deschideți-vă sufletul și veți primi suflet. Nu sta închis în tine, nu vorbi numai cu tine, nu iți mai pune lacăt la gură și zăvor la inimă.Fii om, nu marionetă!

Iești din casă!