Rătăcit printre sinapsele minții
adânci precum niște canioane
uscate și modelate de vânturi
tu îți cauți un scop.
Izbit de pereții camerei
precum o frunză purtată de furtună,
ridicat în tavan și trântit la podea
tu îți cauți un scop.
Cu privirea goală și stinsă
trecând prin cel de lângă tine
ca și când nu ar fi din carne
tu îți cauți un scop.
Cheltuind și ultima secundă
din timpul ce trece precum un vifor
peste dealuri și câmpii
tu îți cauți un scop.
Ignorând iubirea
și puținii oameni care mai țin la tine
încerci să îți găsești un echilibru,
un scop.