Ne amăgim
și alergăm ca nebunii prin lumea asta
și obosim.
Speranțe și vise le aruncăm la gunoi
și le irosim.
Oameni falși, cu chipuri false, cu zâmbete false
lângă noi îi ademenim.
Și ne amăgim.
Prieteni, povești, întâlniri, clipe frumoase
doar pentru a ne preface că trăim.
Succese și realizări ne umplu de mândrie,
dar defapt noi doar dormim.
Și ne amăgim.
Dar totul se va sfârși în clipa în care ne vom întoarce de unde venim.
Adevărul îl vom înțelege, cu infinitul o să ne contopim.
Dar până atunci, ne amăgim.