Ochii se deschid greu, clipesc încet apoi se închid. Miros de bitum încins îmi zgârie nările. Deschid din nou ochii. Ceață, umbre, forme neclare. Obrazul îmi arde. Lipit de ceva tare, fierbinte, începe să mă doară. Simt un zgâlțâit. Cineva mă scutură ușor. Bângui câteva cuvinte, fără sens și mai mult șoptite. Mă înjură și pleacă. Îmi dau seama că stau întins pe trotuar, cu capul rezemat de o bordură. Îmi crapă capul de durere, mă dor toate oasele. Fragmente de amintiri încep să prindă contur. Sticla umbla din mână în mână. Se golește rapid. Stomacul se întoarce pe dos. Se revoltă, fermentează, se zbate. Se simte prea plin. Nu îl bag în seamă și mai desfac o sticlă. Se golește rapid. Amețeala se instalează rapid. Totul se mișcă. Dau să mă sprijin. Ratez. Cad. Obrazul mă arde. Stomacul dă pe dinafară. Mă târăsc un pic. Pun capul pe ceva tare. O bordură. Ochii mi-se închid.

Într-un bloc vecin se aude un televizor dat tare. Sunt știri. Un crainic răgușit recită o statistică rece: Românii beau intre 15 și 19 litri de alcool pur pe an, adică 1250-1500 de beri sau 208-263 sticle de vin. Fără a se lua în calcul alcoolul produs și consumat in gospodăriile proprii.

Am visat sau a fost o realitate? Sper că totuși totul a fost în imaginația mea, realitatea e prea crudă.