Muzica răsună în surdină din boxe.Am selectat un post de radio on-line ce transmite muzică din anii ’90.Încet,încet, amintiri ascunse în subconștient apar timide la suprafață. Cum au trecut anii…Cum a evoluat și tehnologia aceasta!  Căutând acest post de radio,mi-am amintit de RIC. Cum nu știți ce este RIC? Prima variantă de IPod, dar românească și de prin anii ’85. Arăta cam așa:N-avea cine-știe ce detalii tehnice dar era mic,ultra portabil și dorit de multă lume. Eram prin clasa a IV-a, în tabără la Gălăciuc, dacă mă ține memoria bine.Copii zburdalnici, neastâmpărați, eram toată ziua numai o fugă, o joacă, o zbenguială.Greu de stăpânit de către bieții profesori.

Totul a fost minunat până în momentul în care a căzut s-a spart un geam de la cantină.Tot cheful de distracție s-a tăiat că maioneza.Administratorul era hotărât să facă plângere și să ne trimită acasă.Norocul s-a numit Răzvan, un băiat din a V-a ( el a fost portarul ce trebuia să prindă mingea, dar să nu mai spuneți la nimeni!) care având niște părinți cu o poziție mai înaltă în societate (milițieni) avea un minunat RIC.  Seara făcea turul camerei fiecare ascultând câte 10 minute, nu conta ce emisiune se difuza, dar era minunat să poți asculta la singura cască disponibilă. Dar a trebuit să ne despărțim de el, devenind șpagă către domnul administrator.

Singura distracție mai rămăsese ora de televizor din fiecare seară, color cu tub catodic ceva modern pe atunci fața de Diamantul pe care îl aveam acasă!

Dar chiar dacă era alb-negru, noi tot în fața lui ne bucuram în fiecare duminică la „Lumea Copiilor”! Copii de azi se uită la Auto-Boți, Ben 10 și alte așa zise desene animate pe televizoare LCD.! Nu știu cum suportă bieții copii atâta violență, nu știu cum îi lasă părinții să se uite la așa ceva, dar asta face parte dintr-o altă discuție!

Și dacă tot vorbim de amintiri, ar trebui să aduc în discuție și lista de așteptare pentru instalarea de telefon fix. 5 ani de speranțe, intervenții, rugăminți. Când trebuia ai mei să sune pe cineva era concurs care dintre noi sa formăm numărul! Discul acela avea ceva magic, forma numere cu o singură răsucire! Și culmea trebuia să îți folosești degetul! Începuturile touch :)! Apoi am evoluat, am trecut pe mobile.

Nu puteai atunci totuși să îți faci abonament așa de ușor ca acum.Primul meu abonament, a fost pe numele tatei,pentru că eu nu aveam destulă vechime în muncă (care conta atunci)  și am numărul acela și în ziua de azi. Numai numărul ,căci telefonul Nokia de atunci , un 3310, e demult oale și ulcele!

Și dacă ne uităm mai bine în jur, sigur vom găsi câte ceva care să ne aducă din nou aminte de vremuri pe care credeam că le-am uitat,mai frumoase sau nu, dar care fac parte din noi, care într-un fel sau altul au stat la baza prezentului nostru de astăzi. Cum au trecut anii..

Am scris acest articol pentru concursul SuperBlog 2012