Confesiunea de mai jos aparține unui dependent. Este reală, scrisă cu mult suflet și care sper să o citească cea căreia îi este adresată. Unii pot spune că este doar imaginație sau o simplă născocire creată de mintea unui dependent, dar nu este așa. Nu este un lucru care poate fi luat în râs. Dacă vreți să vă destindeți mai bine dați o fugă și vizionați un film, „Tentații i(rezistibile)”, este tot despre dependență, dependența de sex, care este o comedie serioasă cu protagoniști de top. Dar să revenim la confesiune și la conținutul acesteia.

„Numele meu este M. Cornel și recunosc că sunt dependent. Sună sec, dur și impersonal, de aceea am să încerc să mă explic. Am să încerc, pentru că nu pot să cuprind în cuvinte tot ce aș dori să spun.

Tu ești cafeaua mea de dimineață, tu mă trezești la viață, tu îmi dai puterea să deschid ochii. Mă smulgi din lumea viselor, îmi arați lumina zorilor prin lumina ochilor tăi. Recunosc, sunt dependent de tine.

Mă răsfeți cu sărutări dis de dimineață, mic dejun îndestulător pentru toată ziua, porția mea zilnică de energie. Indispensabila ta prezență face din mine un dependent. Recunosc, sunt dependent de tine.

Nimicul din jurul meu se face mic, mic, tot mai mic și dispare atunci când apari tu. Toate lucrurile materiale se topesc, devin fără importanță, devin nule, devin insignifiante. Nimic nu mai contează. Recunosc, sunt dependent de tine.

Mă confesez acum, aici în public. Poate mă fac de râs, dar știu că tu ești alături de mine, știu că tu mă susții, știu că tu ești sprijinul meu. Și de aceea am curaj, stau drept și recunosc că sunt dependent de tine

Am atâtea lucruri de spus încât cuvintele mi-se încâlcesc în cap, degetele îmi tremură pe tastatură, ideile apar și dispar și îmi fac creierul să zvâcnească. Dar nu contează, tu ești lângă mine. Recunosc, sunt dependent de tine. Pur și simplu TE IUBESC! „

Acest articol este scris pentru SuperBlog 2013.