Obosit, ocupat, cu capul plin de mii de treburi, mi-am dat seama după două zile că a trecut un an de când a apărut părticica aceasta mică din lumea mare a blogosferei, botezată Nea Cornel. A apărut din senin, din curiozitate, din idei, din  gânduri , așezate sub formă de rânduri,

A apărut și a crescut, s-a ridicat în picioare, a făcut primii pași, a scos primele cuvinte, chiar dacă uneori a fost neglijat, uneori stricat, uneori dat peste cap de cel care ar fi trebuit să aibă cel mai mare grijă de el , adică EU.

A plecat cu multe promisiuni, a primit altele pe parcurs, s-au tot adunat, unele s-au respectat altele nu, din păcate predomina cele din urmă. Acum la ceas aniversar m-am hotărât să nu îi mai promit nimic, m-am hotărât să fac. Azi un pic, mâine un pic, poimâine deloc, dar am să fac tot posibilul să existe, să fie prezent în acestă lume, să îmi fie porta vocea  care să facă cunoscută celor din jur o parte din ideile și gândurile mele, scrise sub formă de rânduri. Nu pretind că vor fi scrise cu talent, nici nu știu dacă am așa ceva ,dar voi continua să scriu.

Nu am să înșir statistici, nu cred că sunt atât de importante pentru cei care îmi trec pragul , ele vor rămâne pentru mine și pentru cei care îmi vor cere expres acest lucru. Ele au doar rolul să mă ghideze, sunt ca și niște semne de circulație, care îmi spun dacă sunt pe o direcție buna sau nu. M-am rătăcit de câteva ori, dar cred că am revenit și cred că încet încep să ies de pe „uliță” și ajung pe „asfalt”.

Deci, cu o mică întârziere, Nea Cornele să trăiești, să fii încrezător că voi fi lângă tine,mulți ani și spor !

Sursa foto.