Scris de mână

Publicat Lasă un comentariuPublicat în Rânduri și alte gânduri

Cel mai ciudat mod de a scrie este să folosești o tabletă grafică și să încerci scrii de mână!

Este uimitor cum softul de recunoaștere a scrisului a evoluat atât de mult .Practic transformă un scris urât și ilizibil în ceva inteligibil. Este doar un experiment , probabil o să-l mai utilizez , dar e nevoie de mai mult antrenament și de coordonare.

Cine mai scrie în ziua de azi de mână?

Gânduri la ceas de seară – Câteva cuvinte

Publicat Lasă un comentariuPublicat în Rânduri și alte gânduri

Doar câteva cuvinte acum la ceas de seară.

Am ignorat acest colțișor de internet și din păcate s-a așezat un strat gros de praf și nu merită acest lucru.

Aici mi-am scris rândurile, aici mi-am notat ideile, aici mi-am expus gândurile. Unii au apreciat, alții nu, dar pentru mine a fost și va rămâne un lucru important, un lucru pe care l-am creat și de care sunt într-un fel mândru. Nu este perfect, nu este un exemplu de urmat, nu este un succes.

Este doar o bucățică de suflet, este o bucățică din mine și pentru mine este suficient.

Nu știu ce va urma, idei sunt, totul depinde doar de mine. Sper să reușesc să șterg praful și să scot iar la lumină o parte din frumusețea acestui loc.

C-am atât am avut de spus acum, doar câteva cuvinte, chiar dacă, să fim realiști, nimănui nu-i pasă….

Gânduri la ceas de seară – O sclipire….

Publicat Lasă un comentariuPublicat în Rânduri și alte gânduri

O sclipire. Atât. O mică sclipire de bucurie apărută din neant sau poate din noroc. Nu știu. Dar te arde, te iradiază, te cuprinde și te sucește, te bucură.

Nu prea știi cum să te comporți, nu ai mai avut parte de așa ceva de mult timp. Aproape că ai și uitat acea senzație plăcută care te face să râzi, să sari în sus și să rupi o bucățică din ea și să o împarți cu cei din jur.

Și cei din jur te privesc un pic suspect, neștiind dacă ar trebui să se bucure și ei sau totul este o mascaradă. Ești bine?

Da, sunt bine! Îți spui ție însuși, îți iei înapoi bucuria, ți-o împachetezi cu grijă, să nu se mototolească și o pui bine, într-un colț de suflet.

Poate din când în când o să mai umbli la ea, poate o să mai apară o sclipire….

Paharul cu vin roșu

Publicat 2 comentariiPublicat în Rânduri și alte gânduri

Stă retras, pe un colț de masă, în semiumbră. Stingher, așa a fost mereu.Nu-i gol, au mai rămas câteva picături pe fundul ușor opac. Semn bun! Cineva, totuși, s-a bucurat de conținutul lui.

Da, așa este! Un cuplu drăguț, tineri, veseli, cu chef de viață. Se iubeau, se iubeau intens. Știe bine acest lucru, cei doi se sorbeau din ochi, își degustau cuvintele unuia altuia, uitând să mai soarbă și din lichidul roșu întunecat care strălucea in razele soarelui. Dar poate că este și vina lui, poate că prima picătură ce a atins buzele cărnoase și roșii a declanșat valul de iubire.

Nu ar fi prima dată când se întâmplă! Folosit și abandonat, așa se simte acum, dar e bucuros, și-a atins scopul. A reușit să aducă un strop de iubire în lumea asta gri.

Pleosc! Un strop de apă plonjează în el, și încă unul….. Ploaia caldă de vară mângâia galeș masa și cu tact reușise să-l facă să se reverse. Ultimile picături , purtate de stropii de apă, au ajuns într-un final pe pământul reavăn strecurându-se la rădăcina unei flori.

Upps! Tocmai am divulgat un secret! Acum știți de ce florile miros a iubire!