….mă săgeată colțul tot mai rău. Încă de la Început am simțit că ceva nu este în regulă, dar dacă așa a decis Creatorul…. era euforic atunci, i-se născuse Primul copil. ….și totuși, El și-a făcut timp și m-a creat. ……nu sunt supărat, îndur, poate așa a fost scris destinul meu. …..grinda de beton, puțin strâmbă, apasă din ce în ce mai greu, dar încă rezist…..

…..vorbesc cu mine însumi, ceilalți 3 frați nu vor să-și împărtășească gândurile cu mine…. încă sunt supărați că eu am fost cel ales să stau spre răsărit……… dar Creatorul a ales….. …invidioși pe mângâierea caldă a Soarelui de dimineață….. dar ei nu știu ce greu este de suporta Crivățul….. …..e bine totuși că au înțeles că toți trebuie să susținem Casa….. nu crâcnesc….încă…

…….Stăpânul a plecat dintre noi…..au trecut ceva ani….. nu i-am numărat… …fratele din stânga a obosit… …o linie subțire, neregulată, se întinde acum de sus până la podea…. a apărut……… Crăpătura…… …..încet, încet, îmbătrânim….. …de când nu am mai simțit gustul de var proaspăt…. a, știu, din ziua Norocului… așa am denumit acea zi, a Norocului…… …suma acea mare a venit ca o binecuvântare…. pentru noi, nu pentru Stăpân….. ……mintea a luat-o razna…..

…..în sfârșit, viață…. chicotelile se aud din nou în Casa…. nu contează că vine din mine…. chiar nu mă deranjează Gaura…….. …contează că iar este viață în Casa…. îi simt în mine…. mă rod…….. dar nu mă mai supără nimic acum…… Finalul se apropie…..

……scurt, rapid, neașteptat………. credeam că doare…….. credeam că….. …..lama buldozerului a fost precisă ca un bisturiu….

SFÂRȘIT.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *