Nu am timp să zbor către soarele orbitor, să simt săgețile razelor patrunzând în albul ochilor, care mă dor.

Nu am timp să plâng să mă descarc de gândurile ce mă strâng și mă constrâng să mă port ca un nătâng.

Nu am timp să zâmbesc, prostesc, nebunesc , fără sens și copilăresc.

Așa este, nu am timp, trebuie să bag aspiratorul, să perii covorul, să șterg monitorul, să aranjez dormitorul.

Am o scuză ce mă amuză și o folosesc drept muză atunci când lumea mă acuză că ……

Nu am timp!