Of, omule ce fals ești!
Știu, te-am luat prea tare de la început, dar nu am ce să îți fac, ai știut și știi că acesta este adevărul.

Ți-ai acoperit chipul și trupul cu măști, straturi peste straturi și acum au ajuns să te încovoaie cu greutatea lor. Ești un cocoșat, pari un om umil, cu privirea în pământ, blând.

Ești un om fals, dar bun. Ți-ai luat această povară pe umeri din bunătate, din dragoste, din respect pentru cei care te înconjoară. Ai încercat să faci bine în jurul tău, să-i faci pe oameni să se simtă iubiți, înțeleși și doriți. Și pentru asta ți-ai construit o mascã.

Ești un om fals, dar bun. Ai încurajat prietenii să vorbeascã, să-și deschidă sufletele, să se ușureze de gânduri și le-ai luat toate asupra ta.Ți-ai mai pus o mască, tu, prietenul înțelegător, ascultător, încurajator.

Ești un om fals, dar bun. Ai dăruit iubire, ai dăruit speranțã. Ai rupt bucăți din sufletul tău și ai împărtășit celor din jur. Te-a durut, te doare încă, dar te-ai peticit cu încă o mască.

Ești un om fals, dar bun. Ai arunca chiar acum tot, au renunța la tot chiar acum. Ți-ai smulge măștile și le-ai arunca în foc. Te-ai elibera. Ai puterea asta. Dar ești un om bun. Ai aduce dezamăgirea pe chipurile celor dragi, ai aduce supărări pe chipurile apropriaților.

Ai fi tu, un neînțeles, un străin. Și vei fi supus la tiruri de întrebări și va trebui să dai explicații. Și îți vei pune din nou măștile la loc și vei spune că a fost doar o farsă, o piesă de teatru.

Pentru că ești un om bun, dar fals.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *