Nea Cornel

Of,dragă, stau cu privirea în tavan și îți ascult răsuflarea. Parfumul tău mă cuprinde diafan, mă amețește și simt din nou chemarea. Of, dragă, te privesc cum pășești prin casă. du-te și pune de o cafea și vin și eu la masă, să stăm de vorbă, să bârfim lumea. Of,

….mă săgeată colțul tot mai rău. Încă de la Început am simțit că ceva nu este în regulă, dar dacă așa a decis Creatorul…. era euforic atunci, i-se născuse Primul copil. ….și totuși, El și-a făcut timp și m-a creat. ……nu sunt supărat, îndur, poate așa a fost scris destinul

Of, omule ce fals ești! Știu, te-am luat prea tare de la început, dar nu am ce să îți fac, ai știut și știi că acesta este adevărul. Ți-ai acoperit chipul și trupul cu măști, straturi peste straturi și acum au ajuns să te încovoaie cu greutatea lor. Ești un

Linii drepte, curbe, puncte, caligrafic desenate se aștern cuminte pe foile cutate. Ideile vin, îndelung repetate, le scrii, dar ai vrea să le și spui, însă ești mut. Mâna sigură se mișcă lent, lăsând culori, alese atent, dezvelind un chip, luminos,cu zâmbet larg, strident, dar mut. Degetele subțiri aleargă pe

Nesigur pe tine tremuri singur, neîndemânatic te împiedici , dar te ridici ca un fanatic, neobosit. Nemulțumit, încerci să strigi,cu glas răgușit, neauzit de nimeni însă continui tacit, neobosit. Neîncrezător, faci pasul următor, neatent la cei din jur, avansezi prudent neobosit. Neînțeles, privit mereu cu subînțeles, neclintit stai în gânduri