Gânduri la ceas de seară – O sclipire….

Publicat Lasă un comentariuPublicat în Rânduri și alte gânduri

O sclipire. Atât. O mică sclipire de bucurie apărută din neant sau poate din noroc. Nu știu. Dar te arde, te iradiază, te cuprinde și te sucește, te bucură.

Nu prea știi cum să te comporți, nu ai mai avut parte de așa ceva de mult timp. Aproape că ai și uitat acea senzație plăcută care te face să râzi, să sari în sus și să rupi o bucățică din ea și să o împarți cu cei din jur.

Și cei din jur te privesc un pic suspect, neștiind dacă ar trebui să se bucure și ei sau totul este o mascaradă. Ești bine?

Da, sunt bine! Îți spui ție însuși, îți iei înapoi bucuria, ți-o împachetezi cu grijă, să nu se mototolească și o pui bine, într-un colț de suflet.

Poate din când în când o să mai umbli la ea, poate o să mai apară o sclipire….

Paharul cu vin roșu

Publicat 2 comentariiPublicat în Rânduri și alte gânduri

Stă retras, pe un colț de masă, în semiumbră. Stingher, așa a fost mereu.Nu-i gol, au mai rămas câteva picături pe fundul ușor opac. Semn bun! Cineva, totuși, s-a bucurat de conținutul lui.

Da, așa este! Un cuplu drăguț, tineri, veseli, cu chef de viață. Se iubeau, se iubeau intens. Știe bine acest lucru, cei doi se sorbeau din ochi, își degustau cuvintele unuia altuia, uitând să mai soarbă și din lichidul roșu întunecat care strălucea in razele soarelui. Dar poate că este și vina lui, poate că prima picătură ce a atins buzele cărnoase și roșii a declanșat valul de iubire.

Nu ar fi prima dată când se întâmplă! Folosit și abandonat, așa se simte acum, dar e bucuros, și-a atins scopul. A reușit să aducă un strop de iubire în lumea asta gri.

Pleosc! Un strop de apă plonjează în el, și încă unul….. Ploaia caldă de vară mângâia galeș masa și cu tact reușise să-l facă să se reverse. Ultimile picături , purtate de stropii de apă, au ajuns într-un final pe pământul reavăn strecurându-se la rădăcina unei flori.

Upps! Tocmai am divulgat un secret! Acum știți de ce florile miros a iubire!

nonsens

Șșșșt! Taci!

Publicat Lasă un comentariuPublicat în Rânduri și alte gânduri

Șșșșt! Taci!

de ce să vorbești? ce ai tu de spus? și, de altfel, cine ești tu? Ha,ha,ha….. continui să te minți, să crezi că poate cineva, undeva te va lua în serios. deci, gura!

așa e mai bine! e liniște, toată lumea este mulțumită, tu poți să îți continui visele și ideile, dar ai grijă, gura mică! pune-ți masca aia frumoasă, acceptată de cei din jur, lipește-ți rânjetul de oraș, stai drept, privește oamenii în ochi și ascultă-i. ei știu ce este bine și ce nu.

și să nu te superi când te trag de mânecă sau chiar dacă îți dau un dos de palmă peste bot, trebuie să fi făcut tu ceva! poate chiar pentru că scrii chiar acum, fără sens și fără să respecți regulile gramaticale, literare sau orice alt mic amănunt. vezi cum o cauți? și tot tu te plângi!

deci, rezumăm: tu nu ești tu, tu nu gândești, tu nu poți emite o idee coerentă, tu nu ai dorințe, tu….. nu ești tu.

tu ești doar ceea ce trebuie să fii, un model, un tipar, un anonim perfect adaptat și integrat în societate. da am pus punct! ceea ce înseamnă că nu mai ai nimic de comentat!

Șșșșșt!Taci!

Gânduri la ceas de seară-Fantome în haine de om

Publicat Lasă un comentariuPublicat în Rânduri și alte gânduri

Fantome în haine de om

ne ciocnim zilnic unii de alții,

schițăm un rânjet fad

și trecem mai departe.

Și chiar dacă vrem să părem vii

purtând măști serioase sau colorate,

atunci când se lasă seara

redevenim fantome în haine de om.

Dar uneori reușim, nu știu cum,

purtați de noroc sau de oameni frumoși,

să trăim un scurt moment de viață

și visăm să nu mai fim fantome în haine de om.

Vise frumoase, clipe de magie,

toate dispar ca un abur în zare

pentru că nu avem puterea 

de a nu mai fi fantome în haine de om.

Și timpul trece nemilos

și destramă încet, încet,sărăcăcioasele haine

până devin doar petice

iar noi rămânem doar fantome

fără rost și fără forme.